Un nou V for Vintage. Acum, verde

V for Vintage

- târg de modă şi cultură vintage -

Before vintage, there was green

A human being is part of the whole, called by us "Universe," a part limited in time and space. He experiences himself, his thoughts and feelings as something separated from the rest - a kind of optical delusion of his consciousness. Our task must be to free ourselves from this prison by widening our circle of compassion to embrace all living creatures and the whole nature in its beauty. Albert Einstein, 1950

V for Vintage te aşteaptă la primul târg cu spirit verde şi armură de dantelă. Pentru că la evenimentele de modă nu merg doar femei superficiale, iar la târguri bio nu vezi doar feministe androgine. Există glume la care putem râde cu toţii.

Ce vei găsi la V for Vintage,V for Green?

Vintage autentic: haine şi accesorii înscrise în perioada anilor 20-80

Molecule-F: colectii green, bio, eco, introspective dar si retrospective ale designerilor romani

Accesorii: bijuterii din materiale reciclabile sau reciclate, podoabe din materiale naturale – flori, frunze sau fructe uscate...

Organic food&treats: mirodenii, dulciuri, alge, sosuri, sucuri şi multe altele

Cosmetice bio: creme, săpunuri, parfumuri, produse de styling organice

Cărţi, adevăruri, materiale naturale, verde, reciclare.

Tombolă: fiecare vizitator are ocazia să câştige unul dintre cele 3 vouchere la salonul de înfrumuseţare Maison Esthetique.

Agatha Blanck: decoraţiuni speciale.

UNDE? Sala Dalles - Bvd. Nicolae Bălcescu nr.18

CÂND? 9-10 Octombrie 2010: 12.00 – 20.00

DRESS-CODE? verde, organic, pe bicicletă

INTRARE? 10 lei, cu un cocktail Campari

DE DIMINEATA vă oferim cafea, courtesy of illy.

Noi îl organizăm: V for Vintage www.vforvintage.ro

Contact: Laura Călin, 0723 636 276

Beautiful day

O perioda incarcata, ceva emotii si o pereche de fini, nou-nouta.

Mi-a placut sa cautam inspiratie pentru modele care n-au nimic in comun cu rochiile "de nunta", sa ne intalnim cu Cris de la AtelierFair si sa desenam, sa alegem materiale, sa mergem la probe si sa plecam de acolo cu ele mai frumoase rochite , sa ne imaginam accesorii, sa fac coronite cu fluturi si sa mosmondesc flori din material textil si organza, sa aleg flori si sa fac primul buchet de mireasa din viata mea.

Emotii inerente de genul: Nu ne-au venit florile pe care le-ati comandat din Ecuador", improvitatii de moment, cupcakes pe post de tort care nu ieseau pentru ca se amestecau culorile, curentul care pica din cauza instalatiei de aer conditionat, asa ca am avut o petrecere fierbinte la propriu si toate celelalte facut totul si mai emotionant si mai frumos.

Si ca sa nu bat campii in continuare, cateva foto:

A soften geometry

Am "racait la lemne" [cum imi place sa spun] vreo 3 saptamani, incluzand tratamentele, turnatul de rasina si finisajele. Pe la inceputul lui iunie lucram la mai bine de 40 de grade, inconjurata de nori de pulbere fina si bombanind de zor, in masca anti-particule. Apoi, dupa un targ arid, am ajuns cu o mare parte din ele acasa, le-am luat din nou la mana, relustruit, lacuit si dupa inca 3 saptamani, au inceput sa apara pe Breslo:

http://www.breslo.ro/Shop/mad/A-soften-geometry_12775

N-are rost sa mint si sa spun ca a fost o placere. Dimpotriva. Pe alocuri a fost un chin. Cred ca am plans o data sau de 2 ori, de nervi. O data, dupa ce m-am chinuit mai bine de o ora si jumatate sa decupez -cat de cat decent- un cercel cu un traforaj de pe vremea bunicii. Panza mi s-a rupt exact inainte de a termina decupajul. Singura panza de la momentul respectiv.

A doua oara nu mai stiu de ce. Oricum furiile mele nu-s de durata. Ma incapatanez, ma re-inarmez cu rabdare si o iau de la capat.

Cert e ca m-am re-imprietenit cu lemnul de nuc. Ma certasem cu el pe la 13-14 ani, cand tata mi-a adus o bucata, pentru sculptura. Aveam o mana nesigura, un bisturiu chirurgical si nici o idee despre cum sa procedez. Am incercat si atunci, o "racaiala" timida, am reusit sa ma tai si sa ma conving ca pornirile artizanal -artistice o sa se blocheze pe linie paterna, la tata. Later on, ceva incercari timide cu modelaj si pictura in adolescenta, dar nu cat sa iasa ceva notabil, motiv pentru care am si lasat-o balta, pana acum 3 ani.

Long story cut short. 1 % inspiratie, 99% transpiratie. La propriu. E frumos cand ti le imaginezi si le pui pe hartie si apoi cand le vezi la final. Intre astea 2 etape e greu, e munca, sunt bataturi si pete de bait, de pasta de lustruit, praf care iti intra in ochi si in nas cu tot cu echipament de protectie, freze scapate in unghii, taieturi, dubii, temeri, descurajare, nemultumire ca nu reusesti sa atingi perfectiunea lor, asa cum le vedeai cu ochii inchisi.

Ce te face sa nu te opresti? Satisfactia de a le vedea terminate, de a aprinde ceva in ochii celui care se apropie de ele, victoria asupra unui nou material cu care habar n-aveai sa lucrezi inainte sa te apuci, speranta ca va veni o zi cand vei putea trai decent din rodul mainilor si imaginatiei tale.